Aici ajunsese acest unic insingurat, si el unul printre altii atat de numerosi din orasul acesta de insingurati.[...] Se poate intampla insa ca la prima vedere sa nu-i observi, si asta, fie datorita faptului ca macar o buna parte din ei la prime vedere nu par ca sunt, fie ca, in multe cazuri, nu vor sa para. Sau altfel, datorita faptului ca o multime de oameni care pretind ca sunt, sporesc si mai mult confuzia in aceasta problema, facandu-ne sa credem ca in cele din urma nu exista insingurati adevarati. Fiindca, evident ca daca un om nu are picioare sau nu are ambele maini, stim cu totii, sau credem ca stim, ca omul acesta este neputincios. Si in aceeasi clipa acest om incepe sa fie mai putin neputincios, deoarece l-am observat si suferim pentru el, ii cumparam pieptanase inutile si fotografii in culori de Carlitos Gardel. Iar atunci, acest mutilat care nu are picioare sau mainile amandoua inceteaza de a mai fi partial sau total categoria de insingurat total la care ne gandim, asa incat ajungem sa ne incerce numaidecat un nelamurit sentiment de ciuda, poate din pricina nenumaratilor absolut insingurati care, tot in aceeasi clipa (neavand indrazneala sau siguranta si nici spiritul de agresiune al celor adevarati, cu pieptanase si portrete in culori) isi indura tacuti si cu demintate suprema soarta de autentici nenorociti." (Ernesto Sabato)